Facebook

Erich Orschler despre Standardul Ciobanescului German

“Mi-e indiferent cum arata cainele, el trebuie doar sa poata lucra bine, sa atace, sa caute, sa fie rezistent la solicitari si sa obtina la examenele de lucru cat mai aproape de 298 puncte !”
Cunoasteti aceasta expresie?

Desigur, si dvs. si eu o cunoastem, ba mai mult, cunoastem exemplare ce nu corespund standardului rasei Ciobanesc German ( CG ) si totusi au rezultate remarcabile la lucru. Aceste exemplare se evidentiaza prin comportament, prin temperament, prin placere de a lucra, prin curaj si combativitate si se bucura, alaturi de instructorii lor, de succes.

Ciobanescul German – de fapt, el a devenit atat de cunoscut tocmai prin faptul ca este un caine de serviciu universal , prin curaj si prin rezistenta la solicitari!
Joaca standardul rasei ( oricum ar suna el ) si incadrarea cainelui in acesta, intradevar, un rol asa de mare? Nu cumva este un lucru lipsit de importanta ca animalul are angulatii deschise, ca are tendoane moi, ca este prea mare sau prea mic, ca este prea lung sau prea scurt, ca ii lipsesc dinti sau ca are urechile cazute ?

De fapt “NU”!
Intradevar “NU”?

Numai in Germania se nasc anual aproximativ 30.000 de pui de C.G. si pe mapamond, cateva sute de mii.

Joaca anatomia un rol atat de important ?

AFIRMATIE:
Daca Clubul Ciobanescului German din Germania ( SV ) nu ar fi descris un standard atat de exact si daca nu ar supraveghea atat de strict respectarea acestuia, CG ar arata, in foarte scurt timp, cu totul altfel si nu ma refer numai la anatomie ci si la calitatile psihice. Cu siguranta, in cazul neacordarii importantei cuvenite standardului, s-ar pierde previzibilitatea transmiterii genetice a informatiilor ce determina aspectul exterior, caracterul, capacitatea de lucru, dar mai ales s-ar pierde caracterul de caine de serviciu universal. Sa privim cainele nostru si sa ne intrebam de ce exista acele cerinte ale standardului, de ce raporturile corporale, anatomia, miscarea si caracterul trebuie sa fie ca in standard si nu alt fel.
Sa incercam sa ne punem in locul arbitrului de selectie si sa privim la cainele nostru, in ordinea cronologica, urmatoarele:

MARIME
Ciobanescul German face parte din rasele medii d.p.d.v. al marimii.
Dimensiunile importante sunt:
Inaltime la greaban:
– la masculi = 60 – 65 cm
– la femele = 55 – 60 cm
Lungime corporala – cu 10 – 17 % mai mult decat inaltimea

Conditii mai bune de crestere si alimentatie, cat si dorinta de a avea un caine ” mai mare, mai plin de substanta”, au dus in ultimul timp la caini – ca sa folosim o exprimare decenta – ce se afla la limita superioara a standardului.
Este acest lucru real ? Ce probleme ar putea aduce cu sine, marimea ?

Caini prea mari:
La o dezvoltare corporala armonioasa, acesti caini sunt prea greoi.
Greutatea creste prea mult. Mobilitatea scade.
Acesti “uriasi” sunt puternici, dar niciodata mobili si rapizi in miscari.
Daca animalele nu sunt prea grele, atunci, in cele mai multe cazuri, au o forma ogaroida, nu au o osatura solida, pieptul nu este dezvoltat suficient, este foarte ingust si de obicei nu sunt suficient de inchegati.

Caini prea mici:
La o dezvoltare corporala armonioasa, acestor caini, le lipseste forta.
Masculii au aspect de femele, femelele nu sunt indicate pentru a reproduce.
In cazul in care aceste animale poseda forta si substanta, nu mai corespunde raportul intre membre si trunchi, asta insemnand ca trunchiul este prea evident, cainii au membre prea scurte si lungimea pasului are de suferit.

CONCLUZIE:
Numai concordanta si armonia intre marime si forta, agilitate si rapiditate – toate dependente de marime – duce la eficienta in utilizare.

RAPORTURI
Ciobanescul German este un trapas. Atat teoria cat si practica arata ca, animalele usor alungite sunt mai apte sa parcurga distante mari, la trap, fara un efort prea mare. Caini prea scurti, patrati, abia pot merge la trap. Ei au tendinta de a galopa sau de a merge la pas. Aceste exemplare pot fi rapide si mobile, dar numai pe distante mici; pe distante mari insa miscarea lor este prea ineficienta. Cainii alungiti sau prea lungi sunt si mai ineficienti. In cele mai multe cazuri, acesti caini au spate moale, le lipseste transmiterea eficienta a miscarii de la trenul posterior la cel anterior. Rezultatul este ca animalul respectiv “cade sau sta pe trenul anterior” – echilibrul este deranjat. Exact acest echilibru este extrem de important in notarea miscarii de catre arbitru. Tarile vorbitoare de limba engleza denumesc exact acest fenomen prin – “well balanced movement” – ceea ce inseamna exact acel mers cu spatele drept ( imobil ), cuplat cu un mers armonios. A propos, cei ce folosesc astfel de caini in sportul canin se pot astepta, mai devreme sau mai tarziu, la aparitia problemelor de sanatate in zona crupei si a coloanei vertebrale.

Nu conteaza cum arata cainele, nu? Sau poate da?
Raport forta / substanta / soliditate

“FORTA – Acest raport reprezinta o premiza pentru un caine de lucru eficient.
Prin “FORTA” se inteleg oase puternice. Osatura alcatuieste scheletul de sustinere a corpului. De aceea oasele trebuie sa fie solide, pline de forta si uscate.
Exemplare cu o osatura fina nu au ce cauta la reproductie.

“SUBSTANTA – Plin de “SUBSTANTA” este un caine atunci cand poseda un trunchi plin, compus dintr-un piept bine dezvoltat si dintr-un subpiept alungit catre posterior , doar usor ascendent. O astfel de configuratie ofera spatiu mult pentru organele interne ( in special plamani si inima ). Exact aceste organe trebuie sa fie bine dezvoltate pentru a da posibilitatea cainelui de a depune efort.
O dezvoltare insuficienta, a pieptului sau a subpieptului, nu este dorita nu numai dpdv estetic ci si functional.

“SOLIDITATE -Tendoanele si ligamentele moi, soliditatea insuficienta, supraponderalitatea, musculatura slaba sau putin dezvoltata, influenteaza in grad mare capacitatea de efort a cainelui. Chiar daca in anii tineretii aceste exemplare pot depune efort, capacitatea lor va scadea de timpuriu ( sau va puteti imagina cumva, ca un om de exemplu, ce sufera de plattfuss, sa poata alerga, ani intregi, pe distante de zeci de kilometri? ).
Capacitatea de a efectua sarituri, mersul la trap, galopul, placerea de a se misca, placerea de a lucra, toate acestea sunt deteriorate daca lipseste “soliditatea”.
Ligamente solide, datorate ereditatii, cuplate cu o musculatura antrenata si bine dezvoltata, sunt premizele unor rezultate optime – chiar si pentru cainii cu care se practica sport canin.

PAR / PIGMENT
Chiar si in acest domeniu standardul are o prevedere. Parul aspru, cu subpar, ofera cainelui o protectie corespunzatoare. Cine a avut un caine cu par lung stie cat de usor se poate incurca si cat de greu este sa-l descurci. Cainii cu par scurt sunt prea expusi schimbarilor de clima si de aceea mai sensibili. Noi vrem un caine cu pigment puternic. Criticii pot spune ca pigmentul nu influenteaza in nici un fel capacitatea de lucru si ca este important ( pigmentul ) numai pentru fenotip. Pigmentul joaca in intreaga zootehnie un rol important in ceea ce priveste protectia. Oamenii, ca si animalele dealtfel, cand au tenul deschis, au inclinatie catre boli de piele, fie ele dependente de o predispozitie genetica sau de probleme de mediu. La astfel de exemplare se pare ca si materialul cornos din corp este in cantitate mai mica ( copite sau unghii ). In concluzie, aceasta cerinta este tot din partea “capacitatii de lucru” si daca pe deasupra, animalul mai are si o culoare frumoasa, cu atat mai bine.

TIP / EXPRESIE
Credeati ca acum m-ati prins? Ei bine, NU.
Standardul nu are nici o precizare in acest sens, dar din descrierea capului, a ochilor, a urechilor, a calitatii parului si a culorii, se poate deduce ca si v. Stephanitz a dorit un caine expresiv. Criticii vorbesc despre faptul ca aceasta rasa a devenit in ultimul timp prea uniforma si ca ar trebui sa se creeze o mai mare variabilitate in cadrul ei. Aceasta problema se datoreaza unghiului din care este privita. Standardul ofera in aceasta privinta multe posibilitati. Un lucru este, dupa parerea mea, foarte important:
Crescatorul, daca vrea sa aiba succes, trebuie sa aiba un tel final.
El trebuie sa-si stabileasca ca tel, ce fel de tip de caine vrea sa creasca si sa-si urmareasca consecvent acest tel.
Acestui tel trebuie sa-i corespunda atat cateaua mama, masculul ales, liniile de sange ce se consangvinizeaza cat si puii alesi pentru continuarea selectiei.
Numai asa crescatorul isi poate atinge telul.
Concursurile de “Grup de Crestere” demonstreaza pe deplin telurile crescatorilor.

CAPUL
Nu degeaba este descris in standard capul CG-ului atat de amanuntit. Un cap bine conformat este foarte important pentru un caine de serviciu. Totul incepe cu alimentatia ( Exista si alte feluri de mancare, nu numai mancare uscata ! ). Un cap bine dezvoltat de mascul, poate dezvolta intre maxilare 1,6 tone / cm² ( P4 / M1 ). Nu este de mirare ca la asemenea forta crapa oasele! Ati observat vreodata de cat timp are nevoie ( pentru aceeasi operatie ) un caine cu maxilare slabe?
Chiar si ajutorii / infractori de la instructie isi pot da seama de diferenta intre o muscatura venita din partea unui maxilar puternic sau a unuia slab.

De aceea cererea:
Frunte lata, raport corect intre cap si bot ( 50% : 50% ), adancime de maxilar, mai ales la cel inferior. Maxilare puternice ofera spatiu suficient pentru dinti puternici, bine dezvoltati. Evident ca la un maxilar inferior slab dezvoltat, dintii au la dispozitie putin tesut osos pentru fixare. In aceste cazuri, dintii sunt mai putin dezvoltati si au o constitutie mai slaba.
Pentru observator:
La gura inchisa, ( capul privit din lateral ) maxilarul inferior trebuie sa fie vizibil.
Este intradevar neimportant, pentru lucru, faptul ca animalul are urechile cazute, atarnande sau drepte? La prima vedere nu. Dar predispozitia pentru boli ale urechilor este mult mai mare la caini cu urechi atarnande decat la cei cu urechi drepte. In plus, urechile drepte confera Ciobanescului German acea expresie caracteristica. Comparati aceasta si cu expresia unui caine cu urechi prinse adanc, lateral. Pe buna dreptate, astfel de urechi, ca si cele moi, sunt defectuoase din punct de vedere al standardului.

DINTI
Conform formulei dentare C.G. are 28 dinti de lapte si 42 dinti definitivi. Incisivii superiori calca in foarfece peste cei inferiori. Incisivii sunt pozitionati uniform, pe un arc de cerc. Prin aceasta configuratie, asemanatoare arcadelor, dintilor le este oferita o soliditate deosebita. Din acest motiv, dintii neregulati sunt defectuosi, deoarece pot cadea usor sau se pot rupe. In asemenea cazuri dintii ceilalti migreaza, formeaza spatii interdentare ce duc la pierderea soliditatii. La caini ce au o muscatura defectuoasa se poate observa o uzura rapida a incisivilor. Din aceleasi motive, Premolari sau Molari cu spatii interdentare sunt nedoriti. Dantura optima si rezistenta la solicitari, este cea care se afla pe un maxilar puternic, dintii sunt aliniati si apropiati unii de ceilalti.
Acest lucru este important pentru lucru – sau ma insel?
Inspaimantator este cat de rar se insista asupra higienei dentare. Din aceste motive, higiena dentara, indepartarea tartrului dentar, tratarea inflamatiilor gingiilor, ar trebui sa devina o rutina pentru crescatori, expozanti si instructori. In acelasi context, ar trebui sa acordam mai multa atentie mansonului de protectie. Un manson folosit foarte des, umed, depozitat in asa fel incat nu se poate usca la timp, creeaza o sursa de infectii pentru mucoasele din gura cainelui sau, mai cunoscuta “exema a coltului gurii”.

GATUL
Conform standardului, gatul trebuie sa fie puternic, bine muscularizat si fara salba. Unghiul format cu corpul ( orizontala ) este de cca. 45°. Foarte important pentru lucru este ca gatul sa fie suficient de lung. Un gat corespunzator de lung ofera muschilor, ce se extind pana in zona omoplatilor, o zona de insertie ce confera multa forta. Un gat extrem de lung, subtire ( gat de lebada ), fara forta, scade din capacitatea de efort. Un gat prea scurt este de asemenea defectuos, deoarece reduce mobilitatea capului, de ex. la prelucrarea urmei.

GREABAN, SPATE, CRUPA:
“Linia superioara merge de la punctul de racordare al gatului, peste greabanul bine dezvoltat, prin spatele, usor inclinat fata de orizontala ( in pozitie de prezentare ), pana la crupa usor inclinata, fara o intrerupere vizibila.”
De o foarte mare importanta este un greaban bine dezvoltat, deoarece are o importanta majora pentru racordarea trenului anterior.
El este format din apofizele dorsale ale primelor vertebre. Daca aceste apofize dorsale sunt lungi, bine dezvoltate, atunci musculatura se poate fixa foarte bine – daca sunt scurte, insuficient dezvoltate, atunci musculatura nu gaseste suficient loc pentru fixare, greabanul este plat si trenul anterior nu poate fi inchegat.
Acest lucru se observa in miscare, omoplatii se evidentiaza in sus.
Racordarea nesatisfacatoare a trenului anterior (greaban plat = spate moale si coate moi ) este un defect major, ce diminueaza considerabil capacitatea de efort.
Asemenea caini refuza, deja de la o varsta medie, sariturile, ating obstacolele, isi pierd placerea de a lucra si de cele mai multe ori sunt uzati prematur.
Foarte des se confunda si se catalogheaza, din greseala, un caine inalt pe trenul anterior, drept un caine cu greaban pronuntat. In acest caz poate fi vorba de un caine cu o angulatie scapulo-humerala deschisa, ce poseda un spate foarte inclinat.
Un caine cu o angulatie scapulo-humerala foarte buna prezinta, in pozitie de prezentare, un spate ( conform dorintelor ) usor descendent, care in miscare trece spre orizontala. Exact acesti caini, de regula, poseda un greaban evidentiat, cu un omoplat oblic, bine muscularizat, ce se exprima printr-o racordare ideala la trenul anterior si printr-un pas anterior lung, echilibrat.
Spatele este solid, puternic si bine muscularizat.
El formeaza un arc intre trenul posterior si cel anterior si transmite miscarea. Musculatura trebuie sa fie bine dezvoltata si antrenata. In nici un caz, spatele nu trebuie sa fie lung sau prea lung. Un spate prea intins amortizeaza actiunea trenului posterior, cainele nu se poate sustine, cade din pozitia de echilibru si incarca ineficient trenul anterior. Rezultat : Rezistenta insuficienta.

CRUPA
Foarte importante, dar sa recunoastem, nu intotdeauna usor de observat, sunt lungimea si pozitia corecta a crupei. Ele joaca totusi un rol esential in intreaga desfasurare a miscarii, fie in pas normal, trap, galop sau saritura.
O crupa corect pozitionata transmite forta trenului posterior, in mod rational, spre fata – in sus.
Din ce este formata crupa?
Suportul osos este bazinul. La o lungime corespunzatoare, el are o inclinatie de 45° fata de orizontala. Acest lucru trebuie sa fie asa pentru ca asa formeaza unghiul ideal
( imaginati-va ca trebuie sa va impingeti autoturismul, deoarece nu mai are combustibil. Ce faceti? Formati cu corpul dvs., sprijinit de autoturism, un unghi de cca. 45°, datorita faptului ca asa obtineti cel mai bun rezultat. ).
Rezulta ca numai un bazin inclinat la 45° formeaza o transmisie optima.
Forma vizibila a crupei ( cu bazinul inclinat la 45 ° ) este atenuata de partea superioara a bazinului, de musculatura si de blana, in asa fel incat se observa o inclinatie de numai 23° fata de orizontala.
Daca crupa este prea scurta si tesita, forta de transmisie se pierde in sus, daca este scurta si orizontala, lipseste arcul ideal de transmitere al fortei spre fata-in sus.

COADA
Deja la pui se poate observa ca ea foloseste la mentinerea echilibrului. Dar si la cainele adult, coada are un rol asemanator. Observati odata, daca este posibil cu incetinitorul, miscarea unui caine si felul in care este folosita coada pentru a compensa dezechilibrarile. Din acest motiv, standardul cere ca, coada sa fie suficient de lunga, dar nu prea lunga. Suportul osos ( 18 – 22 vertebre ) trebuie sa ajunga cel putin pana la jaret, dar cel mult pana la mijlocul jaretului. Datorita parului mai lung din varful cozii si pe partea inferioara a sa, coada pare mai lunga.
Ea nu trebuie sa fie tarata pe sol.

TREN ANTERIOR
Rolul esential al trenului anterior este de a prelua si de a purta mai departe miscarea si fortele ce sunt transmise in fata, prin spate, de trenul posterior.
Contrar cu trenul posterior, trenul anterior NU este prins de coloana vertebrala printr-o articulatie. Din acest motiv este foarte important, pentru utilizare, ca trenul anterior sa fie prins de corp prin muschi, ligamente si tendoane, bine dezvoltate. Premiza pentru cele de mai sus sunt : greaban inalt si raze osoase lungi, ce se afla intr-un raport corect una fata de cealalta ( omoplat si brat trebuie sa fie aprox. de aceeasi lungime ). Un omoplat lung este oblic si bine muscularizat.
Unghiul optim intre omoplat si brat este de 90° si nu trebuie sa depaseasca 110°.
O alta premiza, pentru racordarea trenului anterior, este un unghi de deschidere mare si prin aceasta un pas lung. Bratul se leaga, in jos, de antebrat prin articulatia cotului. Antebratele, vazute din toate partile, trebuie sa fie paralele. Numai asa ele isi pot indeplinii functiunea de amortizare si de transmitere mai departe a miscarii.
Antebrate curbe ( asemanatoare picioarelor de scaun in stil baroc ) sunt extrem de defectuoase datorita faptului ca greutatea corpului, in miscare, nu mai poate fi amortizata uniform. Asemanator este cazul chisitei prea lungi – si datorita acestui fapt – prea inclinata ; rezulta un unghi de amortizare prea mare. O chisita prea scurta – si datorita acestui fapt – prea dreapta ; rezulta lipsa amortizarii
( incercati sa mergeti cativa pasi pe calcaie si veti constata foarte repede, prin dureri in coloana vertebrala, ce inseamna lipsa amortizarii in picioare ).
Defectele enumerate mai sus influenteaza negativ capacitatea de lucru a unui caine, in special rezistenta la efort si din aceasta cauza ( cerinta venita din partea celor ce lucreaza cu cainii ), standardul prevede :
” Coatele nu au voie sa fie torsionate nici catre interior, nici catre exterior, in nici o postura, fie ea in pozitie de prezentare sau in miscare. Antebratele sunt, privite din toate partile, drepte si absolut paralele intre ele, uscate si bine muscularizate. Chisita are o lungime de aprox. 1/3 din lungimea antebratului si formeaza cu acesta un unghi de cca. 20° – 22°. O chisita prea inclinata ( mai mult de 22° ), ca si una prea dreapta ( mai putin de 20° ), influenteaza capacitatea de utilizare a cainelui, in special rezistenta la efort. “

TRENUL POSTERIOR
Trenul posterior este asa zisul ” motor ” al cainelui.
De la trenul posterior porneste orice miscare, fie ea in pas, trap, galop sau saritura. Trenul posterior nu trebuie sa prezinte nici el extreme si nu trebuie sa fie nici prea mult, nici prea putin inclinat. Trenul posterior sta putin retras, jaretul, pornit din articulatia calcaiului, este vertical. Tibia si femurul sunt de lungimi aprox. egale, formeaza intre ele un unghi de 120° si pulpele sunt puternic muscularizate. Foarte defectuos, dpdv al capacitatii de lucru, este un tren posterior prea angulat, datorat in majoritatea cazurilor lungimii prea mari a tibiei. Desigur, asemenea caini, priviti din lateral, in miscare, par convingatori si impunatori prin lungimea pasului. Dar un observator atent poate vedea ca un astfel de tren posterior, hiperangulat, este instabil. In aproape toate cazurile de acest fel, articulatia jaretului este moale si instabila.
Creatorul rasei a cerut :” Cainii trebuie sa poata sta mult timp in picioare!”
Observati si dumneavoastra astfel de caini hiperangulati, ei au tendinta de a se aseza foarte repede! Numai cainele angulat corect va sta mult timp in picioare, va merge mult timp si va lucra mult timp. Se poate deduce din cele spuse mai devreme ca un astfel de tren posterior hiperangulat, are influenta negativa asupra articulatiei coxo-femurale pentru ca induce tensiuni suplimentare. Un tren posterior prea deschis duce, la fel ca un tren anterior prea deschis, la un pas prea mic, deci neeficient.
Logic, deoarece pentru aceeasi distanta astfel de caini trebuie sa faca mai multi pasi decat unul corect angulat.

PIEPT
Organe bine dezvoltate sunt foarte importante pentru capacitatea de efort a unei fiinte. Mai ales inima si plamanii trebuie sa fie bine dezvoltati. Din aceste motive, standardul CG cere un piept bine dezvoltat, cu un subpiept lung si numai usor ascendent, pentru a oferii organelor interne spatiu suficient pentru dezvoltare.
Adancimea pieptului trebuie sa fie 45 % – 48% din inaltimea la greaban.
Mai mult ar fi prea mult si ar fi defectuos, deoarece ar crea prea mult corp si picioare prea scurte. Un ajutor matematic: jumatatea inaltimii la greaban, minus 10% = adancimea corecta a pieptului ( ex. jumatatea inaltimii la greaban de 60 cm, ar fi 30 cm, minus 3 cm = adancimea pieptului de 27 cm ).
Un piept insuficient dezvoltat, mai ales atunci cand este si prea ingust, duce si la o instabilitate a trenului anterior. Cainele incearca sa corecteze aceasta instabilitate prin torsionarea coatelor catre interior, care duce la o noua corectura prin departarea labelor, care duce la randul sau la reducerea capacitatii de efort. Aceasta pozitie, cu labele departate, se poate observa la animale foarte tinere, dar ea se va corecta odata cu dezvoltarea corporala corespunzatoare.

FRONT
Aceasta parte anatomica a fost discutata odata cu trenul anterior.

MERSUL
Ciobanescul German este un trapas si este crescut si selectionat in acest sens.
” Membrele trebuie sa se afle intr-un raport corect, in ceea ce priveste lungimea lor si angulatiile, in asa fel incat CG sa poata, fara modificari esentiale ale liniei superioare a spatelui, sa duca membrele posterioare pana in regiunea subpieptului si cele anterioare la fel de departe spre fata. Orice tendinta spre hiperangulare influenteaza negativ stabilitatea trenului posterior si cu cat este mai dreapta angulatia, cu atat mai neeconomica este miscarea, ceea ce inseamna ca, cainele trebuie sa faca mai multi pasi pentru a acoperi aceeasi distanta. In ambele cazuri, capacitatea de lucru este diminuata. La raporturi corporale corecte si angulatii corecte, rezulta un mers amplu, echilibrat, cu membrele aproape de sol, care da senzatia unei inaintari fara efort.”
Trapul acela rapid, asa numitul “trap zburator”, pe care il vedem in fazele finale ale expozitiilor de club este de fapt nenatural. Nici un caine nu va merge asa in libertate, fara influenta din partea conductorului. La nici o proba de lucru nu este cerut un astfel de trap, cu o lungime asa mare si intr-o asemenea viteza. Se pune intrebarea daca este necesara o arbitrare a acestui fel de inaintare. Curios este si faptul ca o proba asemanatoare nu mai exista la alte rase de caini. In afara senzationalului, acest fel de mers isi gaseste justificarea intr-o noua posibilitate de a testa inca o data ( daca mai era nevoie ), conditia fizica, rezistenta si rezistenta la solicitari a cainilor.
V. Stephanitz ( creatorul oficial al rasei ) a recunoscut de timpuriu ca aprecierea corecta a mersului nu poate fi facuta decat la un caine ce se misca liber pe o campie. Dar si el stia ca, la numarul mare de caini dintr-o expozitie, asa ceva nu este posibil. Acest studiu ar trebuii sa-l faca fiecare crescator din cand in cand, din proprie initiativa
( pentru autocontrol ).

CARACTER
Cine vede in standard numai o descriere anatomica, se inseala.
Selectia conform standardului, inseamna ca si in domeniul caracterului sa selectionam in acelasi mod.
In doar cateva randuri, standardul spune urmatoarele :
” Ciobanescul German trebuie sa fie echilibrat dpdv psihic, stabil nervos, sigur pe sine, fara prejudecati si absolut bland ( in afara cazului in care este intaratat ), in plus, atent si docil. El trebuie sa posede curaj, instinct de lupta si duritate, pentru a fi apt drept caine de : paza si aparare, insotitor al handicapatilor, serviciu, turma, etc. “
Cei ce critica CG, ar putea spune ca nu exista, in cele de mai sus, nici o referire la : placerea de a lucra, predispozitia de a lucra, instincte, temperament, rezistenta la efort sau lucruri asemanatoare, calitati foarte importante pentru un caine de serviciu.
De acord, descrierea din standard este foarte sumara, dar daca se interpreteaza fiecare cuvant asa cum trebuie, iese la iveala adevarul :

Ciobanescul German este selectionat drept caine de serviciu !
Acum eu caut confruntarea si discutia cu dvs. pe tema:
Nu cumva am gandit prea selectiv in ultimii ani, cand vorbeam de Ciobanescul German ca despre un caine de serviciu?
Nu cumva ne gandeam numai la examenele de lucru, sau mai exact doar la probele de atac si aparare?
Oare, cainii nostri mai pot lucra la stana?
Oare mai trebuie sa poata parcurge distante mari, la trap ( maxim 50 de pasi sunt suficienti pentru orice proba de lucru )?
Cat de rezistent la efort, sau cat de docil sa fie cainele?
Mai are el nevoie de o miscare economica, cu un corp corespunzator standardului, cu raporturi osoase – trunchi si cu angulatii corecte?
Sa crestem Ciobanescul German doar ca pe un caine pentru probe de lucru, ar fi prea putin.
” Lucru ” nu inseamna numai proba de urma, subordonare sau atac, cu toate ca se lucreaza in special in aceste domenii cu cainii nostri. ” Lucru ” inseamna si utilizarea lor in alte domenii. Foarte important este pastrarea posibilitatii utilizarii universale. Exact aceasta “posibilitate a utilizarii universale” a Ciobanescului German – dpdv corporal, dar si mental – ne-a adus la forma actuala si la popularitatea cainelui nostru! Teoria, cat si practica au demonstrat ca aceasta posibilitate se poate pastra cel mai usor cand crestem un caine cu trup de trapas.
Adevarat: Standardul cere si in domeniul caracterului un caine NORMAL.
Un astfel de caine, pe care orice incepator il poate instruii fara prea multe cunostinte, talente sau trucuri, dar care in mana unui specialist – indiferent de domeniu, fie el caine pentru cautarea drogurilor, salvamont, stana sau caine de paza si aparare – este capabil de performante de varf. De asemenea in domeniul caracterului, notiunea de ” selectie ” trebuie inteleasa ca:
“SELECTIE ” inseamna “imbunatatire”, deoarece daca nu apare o imbunatatire, munca depusa este doar o “inmultire”.
Desigur, se mai pot imbunatatii multe!
De imbunatatit mai este, de exemplu, predispozitia de a lucra, placerea de a lucra, calitatile innascute, docilitatea si temperamentul sau rezistenta la efort.
Posibilitatile de imbunatatire ale anatomiei sau ale caracterului, nu vor sfarsi niciodata, pentru ca avem de selectionat fiinte vii. Nu uitati: Un rol important in domeniul utilizarii pentru lucru, il joaca cresterea, intretinerea si stimularea cainelui, deoarece 40-50% din caracter este determinat genetic si, datorita acestui fapt, poate fi influentat printr-o alegere corecta a partenerilor!
Dar inca ceva ar mai trebui sa fie conform standardului : Intretinerea corecta!
Un adapost, uscat, destul de incapator, alimentatie regulata, apa proaspata, miscare suficienta si lucru cu cainele, ca si contactul intensiv cu oamenii. In plus, deparazitarea si vaccinarea regulata, intretinerea blanii, a urechilor si a danturii – asta este standard!

Concluzie:
Capacitatea de lucru a unui caine este determinata de factorii: anatomie, predispozitie de a lucra, vitalitate si longevitate.
Ea este optimizata printr-o crestere responsabila. Acesti factori sunt dependenti unii de ceilalti si se influenteaza reciproc.
Din aceste motive este important pentru lucru sa crestem si sa selectionam Ciobanescul German conform standardului!

Erich Orschler,
Arbitru SV, Responsabil cu Selectia in Grupa Locala Bayern – Nord

Traducere si adaptare: Bogdan Nitescu